Cere și ți se va lua...

(văpaia ce din negrul gurii în sistrul limfei te-anima)

Ai prins elan în corvoada sfinților
din pântec ascuțit în viforul dinților.

Din jug pe rug pe, sub arcul frunții,
ventriș ai racolat aortă burții,

să-ți lingă,
să-ți plângă,

ca o mamă, excrescențele,
ca o fiică, virulențele,
ca o soră, zdrențele,
ca iubită 
...transparențele.

Pentru protecție-ai primit o armă 
din farmacovigilențe, 

să-ți încovoaie rostul ,
să-ți ungă năvodul;
spre-a-ți cerne-n văzduh vituperarea 
fără de care nu ți-ai putea priza denivelarea,
dintre patos și etos,
cupolă și pilastru -

cearșafuri și praf de os
sau orbite și velastraiuri.

Roțile-ți se preschimbă într-un ritm de evacuare de sub sol lombar,
curg lin din pleoapa junghiului, prind tumult floral -

solzii-i desfunzi din beznă.